Cu toții avem diferite tipuri de relații cu oamenii din viața noastră. Atașamentul reprezintă o conexiune psihologică de lungă durată pe care o persoană o stabilește cu alte persoane.
Cum se formează stilurile de atașament?
Stilurile de atașament se formează în copilărie ca rezultat al relației pe care copilul o are cu persoana sau persoanele care îl îngrijesc. Creierul își amintește aceste relații, precum și căile prin care s-a adaptat la aceste experiențe. Stilurile noastre de atașament se activează în situații specifice care se aseamănă cu o anumită relație de atașament din trecut.
Pentru a ne simți securizați, avem nevoie să fim văzuți, în siguranță și alinați. A fi văzut înseamnă că viața noastră interioară (emoțiile, modul nostru de a gândi etc.) este percepută dincolo de comportamentul nostru exterior. Persoana care ne îngrijește ne vede tristețea, supărarea sau frustrarea, își dă seama care este nevoia și vine în întâmpinarea ei. A fi în siguranță înseamnă să fim protejați de pericole și nu speriați de persoana care are grijă de noi. A fi alinat înseamnă că, atunci când suferim, persoana de atașament răspunde într-un mod în care ne ajută să ne simțim mai bine.
Deși se formează în copilărie, numeroși alți factori pot influența stilul de atașament pe parcursul vieții. Acești factori includ evenimente de viață pozitive sau negative (calitatea relațiilor cu cei din jur, alții decât figurile primare de atașament, siguranța sau nesiguranța financiară, moartea unei persoane dragi sau separarea de aceasta, realizările personale, consumul de substanțe etc.)
Care sunt stilurile de atașament și cum se manifestă?
Există 4 stiluri de atașament:
Stilul de atașament securizant (sigur)
Dacă persoana (persoanele) care te-au îngrijit în copilărie au fost cât de cât consecvente în îndeplinirea nevoilor tale de a fi văzut, de a te simți în siguranță și de a fi alinat, cel mai probabil, ți-ai dezvoltat un stil securizant.
Persoanele cu acest stil de atașament:
- pot stabili ușor legături de încredere cu ceilalți;
- sunt prezente în relație fără a simți nevoia de a controla ce se va întâmpla cu aceasta;
- își pot echilibra emoțiile, le exprimă și stabilesc limite în relațiile cu ceilalți;
- se bucură și se simt confortabil cu apropierea emoțională;
- în situații conflictuale acceptă să negocieze;
- oferă sprijin și încredere celorlalți.
Stilul de atașament anxios
Acest stil de atașament se poate dezvolta dacă persoanele care te-au îngrijit au fost inconsecvente sau intruzive. Uneori te simțeai văzut, în siguranță sau alinat, alteori nu. Nu știai la ce să te aștepți. Poate figurile de atașament te inundau cu propriile emoții, iar tu nu știai ce sa faci atunci. Te simțeai nesigur și speriat.
Persoanele cu acest stil de atașament:
- sunt sensibile la semnele de retragere sau respingere în relație (reale sau percepute);
- se tem de abandon în relații;
- se pot simți copleșite de gânduri și emoții când se activează nesiguranța în relație și pot apela la comportamente de siguranță (fie îi asaltează pe ceilalți cu mesaje, fie îi ignoră sau se retrag încercând să dea impresia că nu sunt interesate de ei; în relațiile de cuplu, unele persoane încearcă să-și facă partenerul gelos sau amenință cu ruperea relației).
Stilul de atașament evitant
Poate figurile primare de atașament nu ofereau alinare atunci când sufereai și nu creau conexiune cu tine atunci când te simțeai singur. Ca adaptare, e posibil să-ți fi dezvoltat un stil evitant, în care ai învățat să-ți minimalizezi nevoile de atașament.
Posibile comportamente ale persoanelor stil de atașament evitant:
- pun mare preț pe autonomie și se tem să nu o piardă;
- se bazează mai mult pe propria persoană decât pe ceilalți;
- îi pot ține pe ceilalți la distanță (conștient sau inconștient) din cauza lipsei de încredere;
- întâmpină greutăți în exprimarea emoțiilor;
- se pot simți copleșiți de nevoile emoționale ale altora, mai ales dacă sunt în relații cu persoane cu stil anxios;
- se simt în nesiguranță când relația devine prea apropiată.
Stilul evitant se poate activa în situații în care persoana (persoanele) apropiate exprimă furia sau au o nevoie exagerată de afecțiune ori au un comportament (real sau perceput) de control asupra persoanei.
Dacă persoanele cu atașament anxios, își găsesc siguranța prin apropiere, cele cu atașament evitant se simt mai sigure distanțându-se de ceilalți. Scopul acestor strategii este de a proteja persoana de suferința emoțională. Strategiile pot implica: închiderea în sine în situații conflictuale, prioritizarea muncii și a hobby-urilor față de timpul petrecut cu cineva drag, focalizarea pe greșelile altora etc.
Stilul de atașament dezorganizat
Se poate dezvolta atunci când figura de atașament este o sursă de frică pentru copil. Când copilul este speriat de figura de atașament, în creierul lui se activează două circuite diferite, care nu pot funcționa împreună: unul este cel care îi spune să fugă de pericol și altul este cel care îl îndeamnă să caute figura de atașament pentru a se simți protejat și alinat. Pentru că nu te poți apropia și fugi simultan de aceeași persoană, devii fragmentat.
Persoanele cu acest tip de atașament tânjesc după afecțiune, dar în același timp sunt terifiate de ea. S-ar putea să aibă dificultăți în a-și echilibra emoțiile sau a gândi clar în condiții de stres. Acest stil se regăsește cel mai frecvent la persoanele care provin din familii cu abuz și neglijare.
De ce este important să cunoaștem și să înțelegem stilul propriu de atașament?
Pentru că acesta:
- influențează felul în care ne simțim, gândim și ne comportăm cu prietenii, colegii, cu partenerii de cuplu sau cu alte persoane cu care relaționăm pe parcursul vieții noastre;
- își pune amprenta asupra gradului de intimitate din relațiile noastre;
- ne ajută să înțelegem cum ne-am simțit în relație cu persoanele care ne-au îngrijit în copilărie și cum ne-am adaptat atunci;
- are un impact asupra modului în care abordăm și rezolvăm conflictele în prezent;
- ne ajută să ne înțelegem mai bine nevoile emoționale în relații.
Mai este important să știm că:
- Stilurile de atașament nesigure (anxios, evitant, dezorganizat) nu sunt neapărat ”rele” și nici nu pot fi o justificare pentru un comportament negativ sau abuziv. Modelele nesecurizante reflectă felul în care persoana s-a adaptat unei relații nesigure atunci când era copil.
- Stilul de atașament pe care ni-l dezvoltăm în copilărie nu este o alegere a noastră, ci este un tipar care se formează pentru a ne ține în siguranță.
- Un atașament sigur poate fi un plus pentru abilitatea noastră de a face față dificultăților vieții, însă nu este o garanție. Dezvoltarea noastră este influențată de mai mulți factori, pe lângă atașament. Printre aceștia se numără: moștenirea genetică, temperamentul, statutul socio-economic și relațiile sociale. Un atașament sigur în copilărie nu garantează că persoana va forma relații sănătoase mai târziu ca adult, după cum nici lipsa lui nu duce neapărat la relații nesănătoase.
- Stilurile de atașament se pot schimba pe parcursul vieții. Aceasta înseamnă ca noi să fim dispuși să reflectăm asupra stilului nostru cu interes, curiozitate, onestitate și mai ales cu blândețe. Să ne înțelegem adevăratele nevoi emoționale și să învățăm să le exprimăm în relații. Să construim noi modalități de răspuns în relațiile noastre.
Email: psiholog.adelaloth@gmail.com
