Rușinea – o emoție dureroasă, copleșitoare și greu de înșeles în raport cu alte emoții. O simțim atunci când ne considerăm inadecvați sau defecți. Poate fi cauzată de situații diverse. Putem simți rușine în situații de eșec (după ce susținem o prezentare în fața celorlalți, primim un feedback negativ, avem rezultate slabe la un examen sau proiect important, etc).Sentimentul de a fi antipatizați de către ceilalți sau lipsa respectului acestora, ne poate provoca, de asemenea, rușine. Expunerea unor aspecte personale legate de viața noastră pe care nu am dori să le cunoască ceilalți, poate fi o altă cauză a rușinii. Putem simți rușine când suntem excluși dintr-un grup – de exemplu, aflăm că nu suntem invitați la o întâlnire cu prieteni comuni la care, de obicei, mergeam.
Spre deosebire de vinovăție, rușinea apare atunci când ne percepem ca fiind inadecvați sau defecți. Dacă vinovăția apare în situațiile în care credem că am făcut ceva greșit și se referă la comportament, rușinea e legată de modul global în care ne percepem propria persoană. Să ne imaginăm următoarea situație: În timpul uni conflict în cuplu, unul dintre parteneri ridică vocea și spune lucruri care îl rănesc pe celălalt. Vocea internă poate să îi spună: Cum am putut să îi spun așa ceva? Sunt un om rău, care nu merit nimic. În acest caz vorbim de emoția de rușine. Dacă, în aceeași situație, vocea internă spune: Nu îmi place cum i-am vorbit, îmi pare rău, o să încerc să repar, atunci vorbim de vinovăție.
Rușinea nu este întotdeauna legată de propriul nostru comportament, ci implică o concentrare a atenției noastre asupra unui aspect al nostru pe care îl considerăm inadecvat. Poate fi un comportament, dar poate fi legat și de felul în care arătăm.
Rușinea este o emoție intensă, un sentiment dureros și foarte neplăcut, care ne determină să ne ascundem. Jena este mai puțin intensă și este cauzată de aspecte văzute ca mai puțin grave, mai ușor de tolerat și de depășit. Simțind o emoție de jenă, putem împărtăși experiența și chiar amuza pe seama ei. Simțind însă rușine, mai degrabă avem tendința să ne ascundem. Ne este cunoscută expresia a intrat în pământ de rușine. Uneori avem tendința și să evităm să ne simțim rușinați, pentru că rememorarea evenimentului este foarte neplăcută, dureroasă.
Cum simțim rușinea?
Rușinea se poate simți în corp prin creșterea ritmului cardiac, uneori prin înroșirea feței (i-a crăpat obrazul de rușine),a gâtului, uneori și a pieptului, semne cauzate de activarea sistemului nostru nervos simpatic, ca în cazul fricii și al furiei. Atenția este concentrată spre interior, asupra propriei persoane, ceea ce ne împiedică să gândim clar sau să acționăm. Putem rămâne blocați în gândurile sunt legate de acel aspect sau aspecte pe care le considerăm rele, defecte, inadecvate.
Când simțim rușine, ne putem feri privirea sau uita în pământ. Unul dintre cele mai frecvente comportamente este de protecție de a mai simți rușinea în viitor (ne retragem, ne ascundem, ne închidem în noi înșine). S-ar putea să evităm să interacționăm cu oamenii, să-i respingem sau să încercăm să nu ne gândim la situația care a provocat rușinea. Sau ne putem apăra. Dacă cineva ne-a tratat într-un fel în care ne-am simțit rușinați, ne apărăm prin atac, bârfă sau batjocorire, în încercarea de a ne recăpăta respectul de sine. Un alt posibil comportament poate fi repararea sau îndreptarea a ceea ce a declanșat emoția. Dacă ne-am simțit rușinați pentru că am avut un eșec profesional, efortul poate fi concentrat pe a învăța și a încerca din nou, pentru a ne îndrepta imaginea de sine.
Rușinea este o emoție foarte neplăcută pe care dorim să o evităm, iar această evitare este o forță foarte puternică ce ne motivează să respectăm standardele societății, să ne comportăm într-un mod acceptabil. Rușinea ne încurajează să devenim oameni mai buni, să ne îndreptăm greșelile.
Ce ajută și ce nu ajută când simțim rușine?
Pentru a tolera mai bine rușinea poate fi de ajutor să o înțelegem, să știm în ce situații o simțim și să alegem să acționăm într-un mod sănătos.
- La fel ca și alte emoții, rușinea nu este bună sau rea, ci există, este normală. Așadar un prim aspect care ne ajută să o tolerăm mai bine este normalizarea ei. Dacă vrem să facem lucrurile mai bine în diferite arii ale vieții noastre, vrem să fim apreciați, văzuți, uneori vom simți și rușine pentru că nu ne vom descurca perfect. Probabilitatea de a simți rușine crește pe măsură ce muncim pentru lucruri pe care le prețuim, care ne împlinesc viața.
- Să identificăm situațiile în care ne simțim rușinați. Ce anume ne-a făcut să ne simțim așa? Ce am gândit despre noi atunci? Cum am reacționat? Prin fugă, evitare, atac sau reparare? Ceea ce am făcut a fost de ajutor? Am schimba ceva?
- Să vorbim despre momentele în care ne simțim rușinați cu cineva de încredere, care poate răspunde cu empatie și înțelegere.
- Să facem activități care ne creeză disconfort în domeniile importante pentru noi, cu alte cuvinte să ne expunem la frică și probabilitatea de a simți și rușine, la un moment dat, pentru a o tolera tot mai bine.
- Să solicităm sprijin profesional în cazul în care ne este greu.
Ce nu ajută?
- Evitarea emoției, poate fi de ajutor pe termen scurt, însă dacă este un comportament frecvent, ne poate împiedica să analizăm situația și să învățăm ceva din ea, pe termen lung.
- Să răspundem într-o modalitate agresivă, făcând și noi de rușine pe ceilalți, comportament care ne îndepărtează de cei din jur.
- Evitarea activităților care ne produc disconfort din teama de a nu trăi rușine. În felul acesta, evităm să facem lucruri în domenii importante pentru noi, ne reducem încrederea în noi înșine, iar în unele cazuri, ne blocăm în anxietate și depresie.
- Să credem tot ceea ce ne spune mintea în momentele în care simțim rușine. Când simțim emoții intense, mintea noastră este mai predispusă să vadă realitatea distorsionat. E ca și când ne cad niște lentile pe ochi.
Rușinea face parte din natura umană. Înțelegând-o mai bine, ne vom putea împrieteni și cu ea, la fel cum ne împrietenim și cu celelalte emoții.
Dacă acest articol ți-a fost util și crezi că ar fi de ajutor și altcuiva, te invit să-l dai mai departe. Dacă vrei să fii la curent cu postările mele, te invit să urmărești  paginile mele de Facebook și Instagram.
Cu drag, 
Adela

Email: psiholog.adelaloth@gmail.com
Tel. 0772 050 885
Sursa foto articol: Pixabay