Relația de cuplu între apropiere și autonomie

În relația de cuplu avem nevoie atât de apropiere, cât și de separare. Apropierea ne dă sentimentul de siguranță, de apartenență, iar separarea ne permite să ne dezvoltăm și să valorificăm diferențele dintre noi. Prea multă apropiere (când facem aproape totul împreună) sau prea multă distanță (când majoritatea activităților sunt separat și abia ne vedem) duce la o pierdere a siguranței în relație.

În articolul despre Stilurile de atașament pe care îl poți citi aici, vorbeam despre felul în care acestea ne pot influența relațiile. O provocare în relația de cuplu este dinamica creată de două stiluri de atașament diferite (stilul anxios și cel evitant). O persoană cu un stil de atașament anxios are o sensibilitate mare la retragere sau respingere în relația de cuplu. O persoană cu un stil evitant se teme să nu-și piardă identitatea în cadrul relației, cere spațiu și se retrage dacă percepe că acesta îi este invadat. Cu cât acesta se retrage mai mult, cu atât celălalt se agață mai tare pentru că percepe relația ca fiind nesigură. Această dinamică poate crea multe tensiuni în relația de cuplu.

Pentru ca relația să devină o bază de siguranță, este nevoie ca ambii parteneri să schimbe ceva.

Partenerul care se teme de abandon are nevoie să își dezvolte autonomia în relație, să tolereze mai bine momentele de separare fără să le interpreteze catastrofic. Partenerul evitant are nevoie să învețe să meargă mai des spre celălalt, să inițieze apropiere emoțională, să ofere mai des ascultare și alinare.

Avem nevoie să fim împreună, la fel cum avem nevoie să fim și separat. E ca un dans în care e nevoie să ne armonizăm mișcările.

Când petrecem timp împreună avem legătură cu lumea interioară a partenerului nostru (hobby-uri, valori, dorințe, convingeri, temeri, vise și planuri de viitor etc), aspect esențial în construirea uneri relații trainice. Interacțiunile din viața de zi cu zi sunt prilejuri de construire a contului emoțional al relației. Ne  bucurăm de momentele pe care le petrecem împreună, primim și oferim sprijin în momente grele, ne completăm reciproc în exercitarea rolurilor din viața de zi cu zi. De fiecare dată când partenerii răspund prin apropiere, contribuie la creșterea contului emoțional. Cu cât acest cont este mai plin, cu atât mai ușor va fi când au de înfruntat conflicte majore sau etape de criză. Este important să ne definim un set de valori comune ale cuplului, să avem activități împreună și să cultivăm relații de prietenie cu alte cupluri cu care rezonăm.

Momentele de separare ne ajută să ne dăm seama cine suntem noi ca indivizi, ce nevoi avem și cum ni le putem comunica și îndeplini, ce este important pentru noi în viață. În aceste momente, putem reflecta la punctele noastre sensibile care se activează în momentele stresante. Putem învăța cum să avem grijă de noi și, astfel, să punem mai puțină presiune pe relație. Suntem personalități  cu sensibilități, nevoi, interese și opinii diferite. De aceea este important să cultivăm activități și în afara relației de cuplu. Să avem prieteni comuni, dar și prieteni separați. Activități împreună, dar și separate, în conectare cu valorile noastre. În felul acesta, relația se îmbogățește, devine un spațiu de creștere și siguranță.

În relația ta de cuplu:

• Cum ai descrie balanța apropiere-separare?
• Când balanța se dezechilibrează, ce ai tendința să faci?
• E nevoie să înveți să te apropii mai mult de partener sau să cultivi mai multă autonomie?
• Cum v-ați putea sprijini reciproc pentru a avea o balanță echilibrată?

Dacă acest articol ți-a fost util și crezi că ar fi de ajutor și altcuiva, te invit să-l dai mai departe. Dacă vrei să fii la curent cu postările mele, te invit să urmărești  paginile mele de Facebook și Instagram.

Zile cu echilibru!

Cu drag, Adela