În terapia de cuplu, întâlnesc situații în care unul dintre parteneri (sau ambii) solicită ajutor pentru că ajung în impas în urma unor evenimente de abandon sau trădare peste care nu reușesc să treacă.
Poate fi un episod de infidelitate al unuia dintre parteneri sau al ambilor, poate fi un moment în care unul dintre parteneri a avut o perioadă dificilă din viață, iar celălalt nu i-a fost alături, i-a răspuns cu răceală sau l-a abandonat sau poate fi un moment de criză în viața cuplului, în urma căruia unul dintre parteneri (sau ambii) au perceput relația ca fiind nesigură.
Ceea ce pentru un cuplu poate fi un eveniment gestionabil, pentru un altul poate fi unul cu un puternic impact emoțional, o rană de atașament.
Ce este o rană de atașament?
O rană de atașament este un ”incident specific în care unul dintre parteneri este inaccesibil și neresponsiv la o nevoie emoțională urgentă a celuilalt partener pentru tipul de suport și îngrijire pe care ne asteptăm să îl primim din partea figurilor de atașament” (S. M. Johnson, Judy A. Makinen, J. W. Milliki, 2011).
De exemplu, o soție care își îngrijește mama bolnavă și se simte vulnerabilă în acest moment al vieții ei și cere sprijin de la soț, iar acesta nu i-l oferă, poate resimți foarte puternic emoțional acest eveniment. Un soț care se confruntă cu urmările unui accident și are nevoie ca soția lui să-i fie aproape în acel moment vulnerabil, iar aceasta îi răspunde cu răceală sau indiferență, se poate simți abandonat și nesigur în relația cu ea.
În terapie, cuplurile vorbesc despre răni în termeni ca: ”eram la pământ, și tu ai plecat”, ”atunci mi-am jurat să nu mai am încredere în tine”, ”m-ai lăsat singur cu toată durerea”, ”eram praf, și tu te-ai purtat ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic” etc.
Incidentul revine iar și iar în viața cuplului creând un impas care blochează relația.
Este important să știm că rănile de atașament nu sunt:
- suișuri și coborâșuri ale unei relații;
- traume din copilărie sau din alte relații;
- evenimente din viața cuplului dificile, neplăcute, dar care nu au amenințat relația de atașament.
Rănile de atașament nu sunt definite de conținutul lor. Unul și același eveniment poate fi un moment dificil pentru un cuplu, dar nu neapărat o rană de atașament. Pentru un altul însă, poate avea un impact emoțional foarte puternic și greu de gestionat.
Partenerii care provoacă aceste răni, de cele mai multe ori, nu știu cum să rezoneze cu nevoile de atașament ale oamenilor dragi și să ofere confort și prezență emoțională. Sau pot fi prea copleșiți ei înșiși de evenimentul care intervine în viața cuplului reacționând în moduri care rănesc partenerul.
Cum sunt abordate rănile de atașament în terapia de cuplu centrată pe emoții?
În terapia de cuplu partenerii sunt ajutați să creeze noi legături emoționale sigure prin:
- procesarea emoțiilor legate de rană (furie, tristețe, rușine, frică etc);
- înțelegerea de către partenerul care a rănit a impactului evenimentului dureros asupra celuilalt;
- exprimarea de către partenerul care a rănit a părerii de rău pentru durerea celuilalt și a remușcărilor într-un mod emoțional, vulnerabil;
- înțelegerea, de către partenerul rănit, a modului în care celălalt a reacționat în acel fel;
- îndreptarea partenerului rănit către celălalt cu încredere.
Rezolvarea rănilor de atașament merge dincolo de iertarea de ordin cognitiv sau detașarea de resentimente. Presupune recrearea unei legături sigure, în care partenerii își pot recâștiga încrederea, riscând să își pună sufletul din nou unul în mâinile celuilalt.
Resurse:
Susan M. Johnson, Judy A. Makinen, John W. Millikin – Attachment injuries in couple relationships: a new perspective on impasses in couples therapy, Journal of Marital and Family Therapy, April 2001, vol.27, no.2, 145-155.
