Perfecționismul și capcanele lui

E posibil ca perfecționismul să-ți dea bătăi de cap.

În acest articol mi-am propus să scriu despre diferența dintre perfecționismul funcțional (sănătos) și cel nefuncțional (nesănătos), impactul acestuia din urmă asupra sănătății noastre mintale și a relațiilor noastre, despre cele trei fețe ale perfecționismului, precum și despre câteva moduri prin care putem gestiona perfecționismul nesănătos.

Diferența dintre perfecționismul funcțional și cel nefuncțional

Multe persoane au standarde ridicate și muncesc serios pentru a face o treabă cât mai bună în diferite arii ale vieții lor. În spatele comportamentului lor se află valori ca seriozitatea, competența, conștiinciozitatea. Comportamentele aliniate cu aceste valori le dau satisfacție și împlinire. Iar greșelile sau eșecurile sunt văzute ca fiind firești în acest proces. Greșesc, învață și merg mai departe.

Dar ce se întâmplă când standardele sunt nerealiste? Când greșelile sunt intolerabile? Când autocritica ocupă scena?

În aceste situații vorbim de perfecționismul nefuncțional. Persoana își stabilește standarde nerealist de ridicate, este preocupată excesiv de ideea de a fi evaluată negativ și e mereu nemulțumită de rezultatele ei, chiar dacă acestea sunt bune. Nimic nu e suficient. Acest tip de perfecționism duce la neliniște, agitație, îngrijorări și chiar amânare a activităților, deoarece persoana nu crede ca va face ceva bun. Eficiența devine scăzută, perfomanțele la fel, ceea ce accentuează sentimentul de nemulțumire. Și astfel, cercul vicios se menține.

 3 fețe ale perfecționismului

Perfecționismul orientat spre sine reflectă modul în care te evalueazi pe tine: standarde excesiv de ridicate și autocritică. Standardele nerealiste pot crea probleme în diferite arii ale vieții tale: performanța la serviciu sau la școală, organizarea și planificarea activităților, ordinea și curățenia, îmbrăcămintea și aspectul fizic, îndeplinirea rolului de părinte etc.

Perfecționismul social se axează pe standardele pe care crezi că le au alții pentru tine (ce ar putea crede șeful tău, părinții, colegii sau prietenii tăi despre tine și teama de orice critică). Dacă ai această componentă dezvoltată, e posibil să încerci să fii perfect pentru a evita evaluările negative din partea acestora.

Perfecționismul orientat spre ceilalți  se referă la standardele tale legate de cum ar trebui ceilalți să se comporte. Îi judeci pe ceilalți, te superi frecvent pe ei și ești intolerant(ă) când aceștia greșesc. În relațiile tale, pot apărea conflicte, frustrări și nemulțumiri.

Desigur, poți fi avea dezvoltată nu doar o componentă dintre cele de mai sus, ci două sau trei, ceea ce poate complica lucrurile și pentru tine și pentru ceilalți.

Gândește-te un moment la perfecționismul tău. Ești preocupat mai mult de propriile standarde sau de ceea ce cred ceilalți despre tine? Obiectivele tale sunt realiste sau vrei să atingi imposibilul? Pretinzi ca ceilalți să se comporte sau să facă lucrurile perfect sau ești dispus(ă) să accepți că a greși e omenesc?

Impactul perfecționismului asupra sănătății mintale

Perfecționismul nesănătos este în legătură cu anxietatea, depresia, tulburările alimentare, amânarea și stresul cronic. De asemenea, poate avea efect și asupra modului în care persoana face față emoțiilor neplăcute. Le tolerează mai greu și poate fi ușor copleșită de ele. Perfecționismul contribuie la nivelul de stres general în toate domeniile, intrucât nu poți fi mulțumit de nimic din ceea ce faci, ceea ce menține o stimă de sine scăzută.

Gestionarea perfecționismului

Standarde realiste

Una este să avem standarde înalte, să ne dorim să facem o treabă bună și alta să avem standardele excesive și nerealiste. Acestea din urmă devin problematice.

Iată câteva întrebari ajutătoare pentru a clarifica dacă un standard e realist sau nerealist:

• Ceea ce îmi propun e realizabil cu resursele pe care le am? Sarcina e simplă sau e mai complexă, și e nevoie să o abordez în pași?
• Este important să fac asta acum sau e prioritar altceva?
• Standardele mele îmi creează mai degrabă probleme decât beneficii?
• Pe o scală de la 0-100 (în care 0 reprezintă absența oricărui standard și 100- perfecțiunea absolută), unde mă plasez?
• Pot să mă adaptez dacă intervine ceva sau rămân blocat(ă)? Reacțiile emoționale pot indica existența unor așteptări nerealiste.

Concentrare pe progres, nu pe perfecțiune

Cum ar fi ca în loc să îți spui Nu am reușit să fac X, Nu mă descurc, Nimic nu îmi iasă, să observi cum ai progresat de la o zi la alta, de la o săptămână la alta, după o lună sau după un an.

Ce fac, concret, mai bine? Poate te organizezi mai bine ca acum o lună când ai început noul job, poate ai progresat cu 20% într-o activitate complexă față de acum o săptămână, poate ai reușit să implementezi un obicei sănătos față de acum un an sau reacționezi mai rar  atunci când te înfurii comparativ cu alte perioade din viața ta.

Identifică câteva aspecte din viața ta în legătură cu care te critici. Enumeră apoi cîteva acțiuni pe care le poți face pentru a îmbunătăți aceste aspecte.

Concentrându-ne pe progres mai punem o cărămidă la ceea ce vrem să construim. Perfecțiunea, însă, ne ține blocați pe loc.

Dă-ți voie să greșești

Poate ți-ai organizat viața în jurul ideii că nu trebuie să greșești, că e bine să să ai mereu ușa închisă când greșelile sunt pe cale să intre. Verifici ușa de mai multe ori, pui chiar mai multe rânduri de încuietori. Îți vezi de treabă și apoi observi că greșelile încearcă să intre pe fereastra deschisă. O închizi și pe aceasta. Tragi și draperiile, verifici apoi dacă ferestrele sunt bine izolate. Pentru tine greșeala e un musafir nepoftit, al naibii de antipatic pe care nu îl vrei în casa ta.

Investești mult efort și energie pentru a nu o lăsa să intre. În timp, îți dai seama că nu poți lucra în întuneric și fără aer. Pentru că rămâi blocat.

Cum ar fi să deschizi, din când în când, ușa greșelilor? Să le întâmpini, să le accepți și să înveți din ele? Să acționezi altfel. Unele dintre cele mai bune lucruri pot fi învățate numai făcând greșeli și învățând din ele. Oare nu așa ai învățat să mergi, să vorbești?

Redu autocritica și practică autocompasiunea

Poate ai dansat prea mult pe muzica vocii critice, perfecționiste care îți spune că nimic nu e bun din ceea ce faci. Te-ai judecat prea aspru când ai făcut greșeli. Cum ar fi să înveți să dansezi pe altă muzică? Muzica acceptării, a compasiunii față de tine și a bunătății? Cum ar suna aceasta? Poate îți spune că e normal să îți fie greu uneori și că îți e alături pentru a continua. E vocea blândă care îți mângâie sufletul. E partea din tine care te ajută să te ridici, te ține de mână până înveți pașii.

Apelează la ajutor specializat dacă perfecționismul domină scena și îți afectează sănătatea mintală și relațiile.

Dacă acest articol ți-a fost util și crezi că ar fi de ajutor și altcuiva, te invit să-l dai mai departe.

Dacă îți pot fi de folos cu ședințe de psihoterapie sau consiliere, ne putem auzi la numărul de telefon 0772 050 885 sau îmi poți scrie la adresa psiholog.adelaloth@gmail.com

Imagine articol: Michal Jarmoluk de la Pixabay

Cu drag,
Adela