Maternitatea între lumini și umbre. Depresia postpartum

Bucurie, entuziasm, nerăbdare, dragoste intensă, recunoștință, dar și teamă, nesiguranță, anxietate și copleșire. Câte emoții trăiește o mamă odată cu nașterea unui copil!

Este un moment unic, încărcat de semnificații profunde și așteptări. Pe de o parte, vine cu speranță și visuri conturate în luni de așteptare și dorința de a oferi tot ce e mai bun. Pe de altă parte, poate aduce cu sine și un vârtej de incertitudini și griji: „Oare voi ști ce să fac?” „Sunt o mamă suficient de bună?”, „Cum îmi voi regăsi echilibrul?” Toate aceste trăiri sunt firești. Mămica nu dă doar naștere bebelușului, ci și unei noi identități, aceea de mamă.

Acest nou început vine cu lumină, dar uneori și cu umbre. Pentru unele femei, aceste umbre se adâncesc, devin apăsătoare și persistente. Nu mai e vorba doar de oboseală sau sensibilitate crescută, ci de o tristețe greu de explicat, o izolare interioară, o incapacitate de a simți bucurie sau de a se conecta cu propriul copil. În astfel de cazuri, nu mai vorbim doar de o etapă dificilă a maternității, ci de o tulburare psihologică reală: depresia postpartum.

Această condiție afectează aproximativ 1 din 7 femei și poate apărea chiar și atunci când sarcina a fost dorită, bebelușul este sănătos, iar mama este înconjurată de sprijin. Depresia postpartum nu ține cont de voință, de educație sau de caracter și nu este în nici un caz un semn de slăbiciune.

De ce apare depresia postpartum?

Depresia postpartum nu are o singură cauză, ci poate rezulta dintr-o combinație de factori care pot varia de la o femeie la alta.

După naștere, nivelul hormonilor (estrogen și progesteron) din corpul unei femei scade brusc. Aceasta duce la modificări chimice în creier, care pot declanșa schimbări de dispoziție. În plus, cercetările sugerează că vulnerabilitatea genetică joacă și ea un rol important. Dacă există un istoric familial de depresie, anxietate sau tulburări de dispoziție, riscul crește.

Multe mame nu reușesc să se odihnească suficient pentru a se recupera complet după naștere, ceea ce duce la disconfort fizic și epuizare, crescând riscul de depresie.

Fiecare mămică are un istoric unic de viață. Un istoric marcat de episoade depresive sau anxioase, factori stresanți, istoric traumatic pot crea un teren mai sensibil în declanșarea unui episod depresiv după naștere.

Alți factori care pot contribui sunt factorii sociali. Mămicile care se simt singure, izolate sau neînțelese, care au un partener neimplicat sau relații tensionate cu acesta, pot fi mai vulnerabile. Factori externi precum dificultățile financiare sau accesul limitat la servicii medicale și psihologice contribuie, de asemenea, la suprasolicitare și epuizare emoțională.

Este important de subliniat că acești factori nu duc obligatoriu la apariția depresiei, dar pot crește riscul.

Care sunt simptomele depresiei postpartum?

Simptomele diferă de la o persoană la alta, dar pot include:

• Sentimente de tristețe sau copleșire;
• Plâns excesiv;
• Îngrijorare excesivă sau stări de anxietate;
• Neliniște, iritabilitate;
• Capacitatea redusă de a gândi clar, de concentrare, luare de decizii;
• Dificultăți de somn (insomnie sau somn excesiv);
• Tulburări de alimentație;
• Pierderea interesului pentru activităși obișnuite;
• Dificultatea de a forma o legătură cu beblușul;
• Retragere față de familie și prieteni;
• Gânduri de a face rău propriei persoane sau copilului.

Dacă sunt prezente o parte dintre aceste simptome pe o perioadă mai lungă de 2 săptămâni și afectează funcționalitatea, e recomandabil să apelați la ajutorul unui medic psihiatru sau psihoterapeut. Depresia postpartum poate fi tratată cu ajutor specializat.

Credințe false (mituri) despre depresia postpartum

Din păcate, în jurul depresiei postpartum persistă încă multe mituri care pot împiedica mamele să ceară ajutor.

Mit:  „E doar o perioadă, o să treacă de la sine.”

Este adevărat că multe mame trec printr-o dispoziție tristă (”baby blues”) în primele zile de după naștere, manifestată prin probleme cu somnul, apetitul, sentimente de copleșire, iritabilitate.  Această dispoziție însă, durează de la câteva zile până la o săptămână sau două, apoi scade din intensitate și dispare.  În depresia postpartum  simptomele sunt mai intense și durează mai mult. Ele pot interfera cu capacitatea de a avea grijă de copil și de a gestiona sarcinile zilnice.

Mit: „Dacă îți iubești cu adevărat copilul tău, n-ai cum să fii tristă.”

Dragostea față de copil nu dispare, dar depresia poate estompa temporar capacitatea de a o simți sau exprima. Mama se poate simți vinovată, rușinată sau confuză. Însă tocmai această suferință arată cât de mult îi pasă, și cât de mult are nevoie de sprijin, nu de judecată.

Mit: „Doar mamele slabe trec prin așa ceva.”

Nimic mai fals. Depresia postpartum nu este un semn de slăbiciune sau eșec. Este o reacție complexă, influențată de factori biologici, hormonali, psihologici și sociali. A cere ajutor este, de fapt, un act de forță și responsabilitate.

Mit: „Dacă recunosc că nu mă simt bine, ceilalți vor crede că sunt o mamă rea.”

Rușinea este unul dintre cele mai mari obstacole în calea vindecării. Dar realitatea este că 1 din 7 femei pot fi afectate de depresia postpartum. Vorbind deschis despre ceea ce simt și căutând ajutor, nu doar că se pot recupera, ci devin și un exemplu pentru alte mame care se confruntă cu aceleași dificultăți în tăcere.

Dacă te regăsești în aceste rânduri sau cunoști pe cineva care trece prin astfel de stări, nu ezita să ceri ajutor. Discută cu medicul tău, cere sprijinul unui psihoterapeut, vorbește cu o persoană de încredere.

Depresia postpartum poate fi depășită cu sprijin, nu cu tăcere. Cu conectare, nu cu detașare. Cu compasiune, nu cu critică.