Frică sau…anxietate? Cum le diferențiem

Să ne imaginăm că se produce un incendiu în spațiul nostru de lucru. Ce reacție e mai probabil să avem? De fugă, de  îndepărtare din spațiu sau de strigăt după ajutor. Creierul nostru detectează pericolul și declanșează automat răspunsul de fugă pentru a ne proteja viața. În această situație trăim frică, o emoție care se declanșează atunci când suntem în pericol real, când amenințarea este prezentă sau imediată.

Aceste reacții la pericol le avem cu toții, ele sunt înnăscute: reacția de fugă, luptă sau de înghețare (încremenire).

În anxietate, spre deosebire de frică, pericolul nu  este sigur, ci potențial. Noi credem că ceva rău, periculos se poate întâmpla. Amenințarea e mai degrabă o anticipare decât un fapt. Mă gândesc că poate izbucni un incendiu deși e puțin probabil să se întâmple acest lucru. Mă gândesc că mă voi îmbolnăvi grav, deși analizele în acest moment sunt bune și nu am motive să cred că am vreo boală gravă. Mă gândesc că partenerul (a) mă va părăsi în urma unui conflict în care ne-am spus cuvinte grele, deși e puțin probabil să se întâmple acest lucru pentru că relația este bună.

Dacă în cazul fricii, putem acționa imediat pentru a evita pericolul (fugim, ne luptăm cu hoțul sau încremenim, dacă ne trezim cu un urs pe potecă), în anxietate nu putem acționa imediat. Ea se manifestă printr-o stare de neliniște și agitație care ne poate consuma multe resurse.

Să ne imaginăm următoarele situații:

• O persoană urmează să aibă o prezentare importantă peste o săptămână și se îngrijorează zilnic, gândind: Dacă nu o să mă descurc? Dacă primesc întrebări la care nu știu să răspund? Dacă o să mă fac de râs? Pentru că se îngrijorează intens, se simte obosită și rămâne cu puțină energie pentru a-și pregăti prezentarea.
• Crește rata la casă. Începem să ne îngrijorăm: Oare o să reușim să o plătim? Dacă rămânem fără serviciu? Dacă rămânem fără casă?

În aceste situații trăim anxietate pentru că pericolul nu este cert, este undeva în viitor, noi îl anticipăm. Cu cât suportăm mai greu incertitudinea ( atunci când nu știm cum vor fi lucrurile în viitorul apropiat sau îndepărtat), cu atât ne îngrijorăm mai mult și avem episoade de anxietate. În aceste episoade neliniștea se trăiește cu tot corpul: inima bate cu putere, respirația se poate accelera, mușchii devin încordați, putem simți nod în gât sau stomac.

O anumită doză de anxietate este necesară:

• pentru a ne pregăti mai bine pentru un examen (dacă suntem prea relaxați, nu ne mobilizăm);
• pentru a preveni unele probleme de sănătate (ne facem analize regulat, mergem la medic, ne modificăm stilul de viață etc.)
• pentru a rezolva probleme și lua decizii (anxietatea, în doză potrivită, ne ajută să analizăm consecințele deciziilor noastre).

O doză prea mare de anxietate ne poate afecta performanța.

Anxietatea poate deveni o problemă atunci când:

• estimăm un pericol eronat (e firesc să ne temem de un urs pe care îl putem întâlni în drumeție la munte, însă nu e firesc să ne temem de un pudel jucăuș și prietenos. În acest caz vorbim de o posibilă fobie de câini);
• funcționalitatea noastră este afectată (ne îndeplinim cu greutate responsabilitățile zilnice sau nu le mai putem îndeplini. Sunt persoane care evită să iasă din casă sau trăiesc un disconfort foarte mare, nu mai merg la serviciu sau nu se mai pot ocupa de copii, nu își mai fac cumpărăturile sau evită să aibă contact cu alți oameni din teama de a nu fi evaluați negativ sau respinși etc.);
• starea este intensă și persistă de mult timp producând suferință persoanei.

Problemele de anxietate survin atunci când răspunsul de tip „luptă sau fugi” este prea sensibil. Este la fel ca o mașină cu alarma sensibilă care se declanșează când nu e necesar.

În aceste situații, poate fi util să solicitați ajutor specializat. Problemele de anxietate se pot trata.

În terapia cognitiv- comportamentală, clientul este ajutat să înțeleagă propria problemă de anxietate și să învețe abilități noi de a-i face față pentru a funcționa mai bine în viața de zi cu zi. Prin terapie, nu vom „îndepărta” complet la alarma anxietății pentru că ea ne este utilă, însă vom învăța să o reglăm astfel încât ea să nu se mai declanșeze în momente nepotrivite.

Dacă acest articol ți-a fost util și crezi că ar fi de ajutor și altcuiva, te invit să-l dai mai departe. Dacă vrei să fii la curent cu postările mele, te invit să urmărești  paginile mele de Facebook și Instagram.

Cu drag,
Adela

Sursa foto articol: Imagine de Mohamed Hassan de la Pixabay