Îți amintești o situație în care ai simțit emoții intense? Furie, supărare, tristețe, dezamăgire sau o combinație între ele? Ce ți-a venit să faci? Să țipi, să critici, să te închizi în tine, să îți distragi atenția cu altceva sau să încerci să ieși din situație?
Pentru a ne înțelege mai bine reacțiile în situații în care suntem copleșiți de emoții, e important să înțelegem cum funcționează răspunsul la stres în corpul nostru. Atunci când suntem în pericol, se activează un mecanism automat de supraviețuire, reacția de luptă sau fugă. Pulsul crește, este eliberată adrenalina, respirația devine accelerată, schimbări care ne pregătesc să ne mișcăm rapid sau să ne angajăm în luptă. Evolutiv, acest răspuns s-a dezvoltat pentru e ne feri de pericole și a ne asigura supraviețuirea. Acest răspuns automat se poate activa și când situația nu este periculoasă, dar mintea noastră o interpretează astfel: atunci când partenerul este supărat, când intrăm în conflict cu șeful la serviciu, când traficul e aglomerat, când e necesar să ținem un discurs public, când o situație este incertă și câte altele. De asemenea, în timpul unor evenimente dureroase sau traumatice, creierul va păstra în memorie o serie de stimuli asociați cu acea situație, iar la un factor declanșator (o imagine, un sunet, un miros, o amintire etc.), corpul poate să reacționeze ca și cum evenimentul s-ar petrece acum.
Factorii care pot declanșa reacții emoționale pot fi externi (probleme financiare, situații de conflict, un loc anume, anumite contexte etc) sau interni (o senzație corporală, gânduri legate de o situație, amintiri etc.).
Factorii declanșatori sunt specifici fiecărui individ. O persoană poate simți, de exemplu, un nivel de tensiune ori de câte ori intră în conflict cu cineva sau atunci când cineva ignoră ce are de spus, tensiune care a fost mereu prezentă în copilăria ei. În acest caz putem spune că unul dintre factorii declanșatori pentru ea este o situație conflictuală. Atunci când acest ”buton” emoțional este apăsat, persoana poate reacționa disproporționat cu situația.
Cunoașterea propriilor butoane emoționale ne ajută să înțelegem mai bine propriile reacții.
Un exercițiu la care te invit să reflectezi este următorul:
Când simți că ai fost tulburat de un eveniment, de o situație sau de comportamentul unei persoane și îți vine să reacționezi automat, întreabă-te:
Reacționez, de fapt, la ceea ce se întâmplă în acest moment sau reacționez la ceva din trecut?
Răspund acum la ceea ce se întâmplă sau la ce îmi este teamă că s-ar putea întâmpla?
Reacționez la ceea ce s-a spus sau la o poveste pe care am legat-o de ceea ce s-a spus?
De ce am nevoie în acest moment? Să iau o pauză, să reflectez la ceea ce s-a întâmplat și la ce aș face altfel, să îmi fixez niște limite, să vorbesc cu cineva sau să stau, pur și simplu, cu emoția până trece?
Tipuri de răspuns la stres
Să analizăm, în continuare, care sunt principalele răspunsuri la stres:
Răspunsul de tip luptă se poate manifesta prin țipete, încordarea maxilarului, scrâșnitul dinților, încruntarea sprâncenelor, a da din mâini sau din picioare, atac verbal sau fizic, furie sau mânie.
Răspunsul prin fugă poate include caracteristici ca: respirație superficială, neliniște, încordare, pupile dilatate, plecarea dintr-o situație evaluată ca periculoasă (un conflict, o discuție, un eveniment etc.)
Răspunsul prin înghețare apare în situații în care mintea și corpul simt că nici lupta, nici fuga nu sunt de folos. Când ”înghețăm” putem să devenim tăcuți, nemișcați, incapabili de a face ceva. În corp se poate simți o senzație de amorțeală sau frig, puls accelerat, uscăciune a gurii sau paloare a feței.
Fiecare dintre aceste răspunsuri poate fi util, în funcție de situație. Identificând tipul de răspuns pe care îl folosim cel mai des, în diferite contexte, vom putea învăța mai multe despre felul în care putem gestiona emoțiile dificile și răspunde apoi nevoilor noastre.
Despre practici prin care ne putem gestiona mai bine răspunsurile la stres, voi scrie într-un articol viitor.
Dacă acest articol ți-a fost util și crezi că ar fi de ajutor și altcuiva, te invit să-l dai mai departe. Dacă vrei să fii la curent cu postările mele, te invit să urmărești paginile mele de Facebook și Instagram.
Cu drag,
Adela
Email: psiholog.adelaloth@gmail.com
