Cum construim o relație trainică de cuplu?

Este ușor să ne îndrăgostim. Dar să rămânem îndrăgostiți și să construim o relație trainică de cuplu, pe termen lung, poate fi o adevărată provocare din mai multe motive.

Unul dintre motive ar fi că pe parcursul experiențelor noastre, ne contaminăm cu diferite credințe false despre iubire. De la poveștile din copilărie, în care prințul și prințesa se îndrăgostesc, luptă să fie împreună, apoi trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți, până la filmele romantice sau cărți de dragoste, auzim și vedem aceleași mituri iar și iar. Vrem ca fiecare zi să fie roz, să fie totul ca la început, relația să meargă de la sine, dacă se poate fără efort. Ne formăm așteptări nerealiste în raport cu relația, aspect care ne poate aduce multă suferință.

Un alt motiv ar fi că trăim într-o cultură în care grija pentru cuplu a fost foarte puțin prezentă. Multe dintre rănile noastre din dragoste își au rădăcinile în relațiile noastre de atașament timpuriu, în experiențele noastre din alte relații romantice sau în mediul în care trăim.Trăim într-o cultură în care abuzul, manipularea, suspiciunea și pedeapsa au fost foarte prezente în viața părinților, bunicilor și a străbunicilor noștri.

 Nu în ultimul rând, în zilele noastre avem cea mai mare libertate de a trăi singuri. Oamenii doresc să fie fericiți în cuplu, au resursele financiare de a trăi pe cont propriu și renunță mai ușor la relații, de multe ori prematur.

John Gottman, un renumit expert în relații maritale, spune că o relație este ca o casă în varianta 2D, cu doi pereți de rezistență – încrederea și angajamentul și șapte etaje, fiecare etaj fiind un principiu pentru care e nevoie să dezvoltăm un set de abilități. Pe măsură ce partenerii se cunosc și se apropie mai mult unul de celălalt, construiesc casa relației lor.

Care sunt cele șapte etaje?

Primul etaj cuprinde construirea hărților iubirii, cu ajutorul cărora cunoaștem lumea interioară a partenerului (hobby-uri, valori, dorințe, convingeri, temeri, vise și planuri de viitor etc). A ne cunoaște partenerul și a-i arăta acestuia cine suntem noi este un proces care durează toată viața. Partenerii care sunt mulțumiți de relația lor nu doar au hărți ale iubirii detaliate, ci își îmbogățesc cunoașterea mereu.

Al doilea etaj cuprinde întărirea aprecierii și a admirației. Formarea obiceiului de a aprecia calitățile și faptele pozitive pe care le face partenerul, a exprimării recunoștinței pentru acestea sunt esențiale pentru fericirea unei relații pe termen lung deoarece împiedică manifestarea disprețului, o formă de comunicare ce distruge, în timp, relația. Cu cât apreciem mai mult ceea ce face partenerul și ne exprimăm admirația, cu atât vom fi mai puțin tentați să ne purtăm cu dispreț atunci când avem un conflict.

Al treilea etaj cuprinde apropierea de celălalt, a răspunde pozitiv încercărilor de conectare emoțională. Într-o relație, partenerii își fac mereu invitații de conectare emoțională, conștient sau inconștient. Invitațiile pot fi de la ceva mărunt, precum exprimarea uimirii în fața unui peisaj natural sau împărtășirea unei observații legate de gustul cafelei de dimineață până la solicitări de sprijin în cazul unui părinte bolnav. Felul în care partenerul răspunde (prin apropiere sau depărtare/ignorare) influențează, în timp, încrederea în relație, ducând la creșterea sau scăderea contului emoțional al acesteia. De fiecare dată când partenerii răspund prin apropiere, contribuie la creșterea contului emoțional. Cu cât acest cont este mai plin, cu atât mai ușor va fi când au de înfruntat conflicte majore sau etape de criză.

Interacțiunile din viața de zi cu zi sunt prilejuri de construire a contului emoțional.

Multe cupluri cred că oferirea unui concediu într-un loc exotic poate cântări mai mult în contul emoțional decât micile interacțiuni de apropiere zilnică. Însă o surpriză romantică este trăită cu bucurie doar dacă partenerii au întreținut apropierea constant în momentele mărunte.

Al patrulea etaj cuprinde menținerea unei perspective pozitive în relație prin concentrareape momentele plăcute, pe calitățile partenerului, pe dificultăți pe care le-ați depășit împreună, pe modul în care partenerul v-a sprijinit/influențat în dezvoltarea proprie etc.

Al cincilea etaj se referă la gestionarea conflictelor rezolvabile prin începerea discuției într-un mod blând, lipsit de criticism sau dispreț, inițierea și acceptarea tentativelor de împăcare, autoliniștirea (luarea unei pauze când conflictul se accentuează și partenerii se simt copleșiți) și alinarea reciprocă (după ce furtuna trece, partenerii se pot calma unul pe celălalt sau pot iniția împăcarea), realizarea de compromisuri.

Al șaselea etaj cuprinde îndeplinirea visurilor. Acceptarea diferențelor dintre parteneri și respectarea aspirațiilor care fac parte din identitatea fiecăruia și dau sens și scop vieții este o componentă importantă în depășirea blocajelor care apar în viața de cuplu. Cuplurile în care partenerii își cunosc visele și le sprijină reciproc sunt mai mulțumite de relația lor.

Al șaptelea etaj, acoperișul casei, este  crearea unui sens comun prin dezvoltarea unei culturi  de simboluri și ritualuri care ne reprezintă cuplul. Ritualurile de apropiere (sărbători în familie, modul în care ne petrecem serile, cum celebrăm reușitele etc), susținerea reciprocă a rolurilor, scopurile și valorile comune sunt piloni ai sensului comun.

Niciunul dintre aceste etaje nu ar putea fi susținut pe termen lung fără cei doi pereți de rezistență-încrederea și angajamentul. Încrederease clădește în timp, în momente în care partenerii sunt acolo unul pentru celălalt, de la momente mărunte ca savurarea ceaiului sau o plimbare după o zi obositoare până la cele grele, dificile precum conflictele, pierderea unui loc de muncă, boala sau moartea cuiva apropiat. Angajamentul presupune decizia asumată de a face să meargă relația pe termen lung, de a face compromisuri și uneori sacrificii pentru partener sau relație. Încrederea și angajamentul ne dau siguranță emoțională, ne ajută  să evoluăm și să facem față mai bine momentelor grele.

Închei articolul cu un exercițiu de reflecție pentru partenerii de cuplu:

• Gândiți-vă la casa relației voastre.
• În ce stadiu al construcției sunteți acum? Sunt etaje care necesită întărire? Dacă da, este vreunul care are prioritate acum?
• Sunt etaje la care s-au produs fisuri? Dacă v-ați propune să reparați, cu ce ați începe?
• Ce rutine ați putea crea pentru o casă trainică?