Cercul vicios al procrastinării. Cum se formează? (I)

De luni mă apuc de sport…

De săptămâna viitoare încep să slăbesc..

De mâine lucrez la proiectul X…

Mâine trece, apoi mai trec câteva zile, trece o săptămână sau o lună și angajamentele noastre rămân doar în minte.

De câte ori nu ni s-a întâmplat să amânăm activități pentru că simțim un disconfort să le realizăm? Studii realizate în USA, UK și Australia au arătat că, la nivelul populației generale, 20% dintre adulți se confruntă cu procrastinarea cronică. În școli și universități procentul de procrastinare este mult mai mare (75-95%).

Ce este procrastinarea?

Termenul procrastinare provine din latinescul „procrastinum” (pro – pentru, crastinus – ce ține de ziua de mâine) și se referă la amânarea nejustificată a începerii unei acțiuni.

Deși frecvent oamenii confundă procrastinarea cu lenea, ele sunt diferite. Când procrastinăm, alegem să facem altceva în locul unui lucru important, în ciuda consecințelor negative care decurg din această alegere. Putem alege activități plăcute, relaxante (survolarea pe internet, urmărirea unor seriale, emisiuni, discuții cu prietenii etc), activități care pot fi importante, dar nu prioritare (citirea mail-urilor, aranjarea hainelor în dulap, ordonarea actelor etc.) sau activități care ne distrag atenția (mâncatul, consumul de tutun sau alcool, somnul, visarea cu ochii deschiși etc).

Procrastinarea nu se referă la amânarea justificată și utilă. Pot alege să amân o discuție cu șeful dacă sunt prea furios astăzi și între timp să mă gândesc cum pot aborda problema cât mai asertiv.

Când procrastinarea devine o problemă?

Procrastinarea devine problematică atunci când ne împiedică să ne atingem obiective în domeniile importante pentru noi pentru a avea o viață împlinită. De exemplu, pentru o persoană care dorește să progreseze în domeniul său, dar amână să se înscrie la cursuri, nu se prezintă la examene și își ocupă timpul cu alte activități fie neprioritare, fie plăcute sau ușoare, dar care o îndepărtează de obiectivele ei, amânarea este o problemă.

Cum se formează cercul vicios al procrastinării?

Gândurile și emoțiile noastre legate de ce avem de făcut și de modul în care gestionăm disconfortul creat de acestea formează un cerc vicios .

În momentul în care ne gândim că avem e făcut o activitate importantă, simțim această stare de disconfort. Fie nu știm cum să realizăm activitatea, fie ne temem de eșec, fie ce urmează să facem este dificil sau plictisitor, fie nu obținem o recompensă imediată pentru ce facem.

Există o serie de asumpții și reguli nefolositoare care sunt legate de procrastinare.

Iată cele mai întâlnite:

Nevoia de control – Trebuie să fiu în control, nu ar trebui să fac lucruri care nu îmi plac sau ceea ce îmi spun alții.

Căutarea plăcerii – Viața e prea scurtă ca să faci lucruri grele sau plictisitoare, distracția ar trebui să primeze.

Teama de eșec – Trebuie să fac lucrurile perfect, altfel voi eșua.

Intoleranța la incertitudine – Trebuie să știu sigur cum vor decurge lucrurile.

Neîncrederea în propria persoană – Nu pot face, nu sunt capabil.

Starea de moment – Nu sunt într-o stare bună, nu sunt motivat.

Odată activate aceste asumpții și reguli, ele generează emoții neplăcute (frustrare, plictiseală, furie, supărare, anxietate etc), emoții care ne creează disconfort. Pentru că nu tolerăm disconfortul, dorim să scăpăm de el. Cum? Încercând să ne simțim ”bine” prin alegerea unor activități plăcute, relaxante sau prin distragerea atenției, prin găsirea unor scuze (Sunt prea obosit acum; ce frumos e afară, mai bine ies; mai am timp… etc). Pe termen scurt, ne liniștim, însă pe termen lung ne simțim tot mai stresați. Activitățile amânate rămân în mintea noastră asemeni paginilor deschise de pe calculator, consumându-ne din resurse.

Într-un nou articol, voi scrie despre cum putem întrerupe acest cerc vicios.

Surse:
https://www.cci.health.wa.gov.au/Resources/Looking-After-Yourself/Procrastination
http://www.rebtnetwork.org/essays/pro1.html