Întâlnesc, în sesiunile de terapie, această întrebare. Divorțul este unul dintre cele mai grele momente, atât pentru parteneri, cât și pentru copii. Încheierea unei relații vine la pachet cu o furtună emoțională pe care fiecare dintre cei implicați o trăiește, în felul său.
Scriu acest articol pentru a veni în sprijinul părinților care au luat hotărârea de a divorța și ar dori să înțeleagă cum ar putea gestiona mai bine această situație, astfel încât să reducă impactul asupra copiilor.
Iată câteva idei, care, sper să fie de folos:
- Este important ca ambii părinți să comunice decizia copilului și nu alți membrii ai familiei (bunici, unchi, mătuși) sau prieteni. De asemenea, este important să cădeți de acord asupra a ce veți spune pentru a evita un conflict între voi și confuzia pe care ar putea-o trăi copilul.
- Comunicați copilului doar după ce sunteți siguri că veți divorța, în caz contrar veți crea multă nesiguranță. Dacă luați în calcul divorțul, dar nu ați hotărât încă, amânați să-i comuncați până veți ști sigur.
- Înainte de a comunica decizia copiilor, discutați între voi despre detaliile separării:
- Unde veți sta fiecare;
- Cu cine va sta copilul și de ce;
- Cum vă veți împărți responsabilitățile legate de ei (cine îi duce/îi ia de la școală sau grădiniță, când și unde își pot vizita celălalt părinte, cum vor fi noile lor rutine) etc.
- Anticipați posibile întrebări ale copilului.
- Alegeți momentul cu grijă. E de dorit să evitați să aveți discuția înainte de plecarea copilului la grădiniță/școală, înainte de un moment stresant pentru acesta (examen, competiție etc), înainte de culcare sau când vă grăbiți să ajungeți undeva. Dați-vă timp să îi validați emoțiile și să îi răspundeți la întrebări.
- În comunicarea deciziei, aveți în vedere vârsta copilului. Pentru copiii cu vârstă mai mică de 5-6 ani construiți un mesaj cât mai scurt și simplu (cu cine va sta, care părinte va locui separat de el, când se pot vedea, cine îl va lua de la grădiniță). Nu vă doriți să îl copleșiti cu detalii pe care el nu le înțelege. În această etapă de vârstă copiii pot avea îngrijorări legate de modul în care li se va schimba viața (Rămân la aceeași grădiniță, Ce se întâmplă cu pisicul? Cine mă ia de la grădi?), așadar discuțiile se pot centra pe aceste îngrijorări. Răspundeți întrebărilor cât mai clar și simplu. Copiii între 6-12 ani, își pot exprima mai ușor emoțiile legate de divorț, însă au o înțelegere limitată asupra complexității divorțului. Copiii mai mari de 12 ani vor pune probabil mai multe întrebări și vor avea nevoie de mai multe detalii. Indiferent de vârstă, mesajul care este important să ajungă la copii este că părinții au hotărât că le este mai bine să se separe, dar vor continua să rămână părinții lor, iar iubirea pentru ei rămâne neschimbată.
- Spuneți-le că nu este vina lor și asigurați-i că îi iubiți foarte mult, chiar dacă nu veți mai fi împreună și că veți rămâne în continuare părinți. De multe ori copiii se simt vinovați când părinții divorțează, de aceea este bine să clarificați acest aspect, ajutându-i să înțeleagă că divorțul are legătură doar cu voi, că este decizia voastră ca urmare a schimbării relației și nu din cauza lor (că au încălcat uneori reguli, că v-ați certat, au luat note mici etc.)
- Evitați să vă învinovățiți unul pe celălalt, chiar dacă s-au întâmplat între voi evenimente dureroase. Copilul vă iubește pe amândoi și are nevoie să aibă încredere în ambii părinți și să dezvolte o relație cu amândoi. Denigrarea partenerului în fața copilului nu face decât să îl destabilizeze și mai mult.
- Validați emoțiile copilului. Divorțul este resimțit ca o pierdere pentru copil. Furia, tristețea, anxietatea sunt reacții normale în acest caz. Fiți prezenți și alături de ei când trăiesc aceste emoții, nu-i blamați și nu le minimalizați. Pot să fie de ajutor mesaje ca: Înțeleg că ești trist, E normal să fii supărat, furios…
- Asigurați-i că dragostea și suportul vostru rămân neschimbate.
- Mențineți rutine care să-i ajute să se adapteze schimbării.
- Copilul are nevoie să mențină o relație cu ambii părinți, nu să aleagă între ei. Excepție fac situațiile de abuz când viața copilului poate fi în pericol.
- Copiii au nevoie de timp să se adapteze schimbării. Așteptați-vă să revină cu întrebări, chiar cu aceleași pe care vi le-au mai adresat. Răspundeți cu răbdare și calm.
- Creați un context de siguranță pentru copil în perioada divorțului (asigurați-vă că are și alte persoane sau medii care îl pot sprijini – rude sau bunici, comunitatea de la grădiniță sau școală, prieteni etc.)
- Aveți grijă de propria persoană pe parcursul acestui proces, cereți ajutor specializat dacă vă simțiți copleșiți. Evitați să dați copilului rolul de confesor. Copilul, chiar dacă este mai mare, nu va putea să regleze emoțiile voastre, va fi o povară mult prea mare pentru el.
Divorțul vine la pachet cu o gamă variată de emoții pe care fiecare familie o trăiește în felul ei, de aceea nu există o rețetă perfectă pentru a traversa acest proces. Dacă adulții însă au grijă de ei și solicită sprijin când se simt copleșiți, copiii vor avea resurse pentru a trece prin această provocare. Cercetările arată că există 3 factori care ajută copiii să treacă cu bine peste procesul divortului: o legătură emoțională strânsă cu ambii părinți (dacă este posibil și copilul își dorește), implicarea ambilor părinți în educarea copiilor și o minimă expunere la conflict.
Dacă acest articol ți-a fost util și crezi că ar fi de ajutor și altcuiva, te invit să-l dai mai departe. Dacă vrei să fii la curent cu postările mele, te invit să urmărești paginile mele de Facebook și Instagram.
Cu drag,
Adela
Imagine articol: Mohamed Hassan de la Pixabay
Email: psiholog.adelaloth@gmail.com
