Sari la conținut

Cercul vicios al procrastinării. Cum ieșim din el? (II)

  • de

În prima parte a acestui articol, am scris despre situațiile în care procrastinarea devine o problemă și cum intrăm în cercul vicios.

În cele ce urmează aș dori să prezint, pe scurt, câteva tehnici care pot întrerupe cercul vicios. Unele pot fi utile doar pentru anumite tipuri de sarcini și mai puțin utile pentru altele. Unele pot funcționa pentru unii oameni, iar pentru alții mai puțin. Important este să ne dăm seama ce funcționează pentru fiecare dintre noi și să le aplicăm.

Putem încerca:

  • să ne dăm seama care sunt emoțiile și gândurile noastre care ne trec prin minte înainte de a ne apuca de lucru, să învățăm să ne dăm seama de ”scuzele” pe care le folosim pentru a amâna ce avem de făcut.
  • să înlocuim gândurile nefolositoare cu altele mai realiste. Un exemplu de înlocuire a asumpțiilor și regulilor de mai sus ar putea fi:
    • Trebuie să fiu în control, Nu ar trebui să fac lucruri care nu îmi plac sau ceea ce îmi spun alții.Nu pot controla totul. Uneori este nevoie să fac și ceea ce nu îmi place pentru a-mi atinge obiectivele importante pentru mine.
    • Viața e prea scurtă ca să faci lucruri grele sau plictisitoare, distracția ar trebui să primeze.Proiectele importante presupun efort și au și părți plictisitoare, însă pot tolera acest aspect. Și munca și distracția sunt importante. Pot găsi un echilibru.
    • Trebuie să fac lucrurile perfect.Dacă greșesc, voi repara. Greșelile sunt inevitabile și sunt o parte a naturii umane.
    • Trebuie să știu sigur cum vor decurge lucrurile. – Nu voi ști cum vor decurge lucrurile, însă fac tot ce ține de mine să le influențez în direcția dorită. Incertitudinea este o parte a vieții și pot învăța să o tolerez.
    • Nu pot face, nu sunt capabil. – Pot să încerc și să văd cum mă descurc.
    • Nu sunt într-o stare bună, nu sunt motivat. – Acțiunea îmi poate îmbunătăți starea și îmi poate crește nivelul de energie.
  • să ne dezvoltăm toleranța față de disconfort. Un exercițiu util poate fi creșterea graduală a timpului în care suportăm disconfortul. De exemplu, dacă simți plictiseală înainte de realizarea unei sarcini, încearcă să stai cu această emoție 10 minute, apoi 15, apoi 20. Fă loc disconfortului, fără judecată. Urmărește cum intensitatea crește și descrește în acest timp. O tehnică pe care o poți folosi când te confrunți cu emoții neplăcute este tehnica NAME despre care am scris aici.
  • să ne propunem să lucrăm la o sarcină importantă și amânată un timp limitat (5-10 minute), apoi să decidem dacă o să continuăm încă 5-10 minute. Uneori cel mai greu lucru este să ne apucăm de ceva. În acest timp este foarte important, însă, să fim cu mintea acolo, să nu trișăm.
  • să ne prioritizăm activitățile și să ne propunem obiective cât mai clare, realiste și ușor de măsurat. Un exemplu de obiectiv realist ar putea fi formulat astfel: ”O să alerg 30 de minute, de două ori pe săptămână”.
  • să descompunem sarcinile complexe în pași mici și să parcurgem fiecare pas, pe rând. Astfel, sarcinile complexe nu mai par atât de copleșitoare și câștigăm încredere pe măsură ce progresăm.
  • să ne alegem un interval de timp în care să ne ocupăm de o sarcină (de exemplu, ”După-masa, între orele 16-17, voi lucra la proiectul X.”).
  • să ne dăm seama în ce parte a zilei suntem mai productivi și să valorificăm acel timp pentru activități care necesită efort și concentrare. Pentru unele persoane acest timp poate fi dimineața, pentru altele – seara, iar pentru altele –în mijlocul sau în a doua parte a zilei.
  • să ne alegem un loc potrivit. Pentru aceasta e important să ne dăm seama în ce loc lucrăm mai bine și în ce locuri suntem mai ușor de distras. Un mediu cu distractori favorizează procrastinarea.
  • pentru sarcinile mărunte care nu solicită foarte mult timp, putem aplica strategia rezolvării lor imediat ce ne trec prin minte (de exemplu, a face o programare telefonică, a trimite un document etc.).
  • să ne planificăm recompense după îndeplinirea unor sarcini sau pași în cazul unor activități complexe. În felul acesta ne putem bucura de relaxare și ne reîncărcăm bateriile pentru activitățile următoare.

Schimbarea obiceiului de a procrastina nu se realizează peste noapte, necesită timp, răbdare și efort susținut și poate implica recăderi. Este important să ne bucurăm de pașii pe care îi facem în domeniile importante pentru noi și să cerem ajutor atunci când avem nevoie.

Așa cum spunea Lao Tse- O călătorie de o mie de mile începe cu un singur pas.

Așadar… să începem!

Surse:
https://www.cci.health.wa.gov.au/Resources/Looking-After-Yourself/Procrastination
http://www.rebtnetwork.org/essays/pro1.html