Poate, la locul de muncă, îți este greu să refuzi solicitări cărora nu le faci față sau poate îi manipulezi pe ceilalți, determinându-i să-ți servească propriile interese.
Poate nu arăți că te deranjează atunci când ești rănit(ă) în relațiile tale apropiate sau îi rănești pe ceilalți criticându-i, deși ei ți-au spus că acest aspect le provoacă suferință.
Poate sari mereu să îi ajuți pe ceilalți, chiar și atunci când nu ți se cere, sau nu soliciți ajutor nici atunci când îți este foarte greu pentru că nu ți se pare firesc sau nu ai încredere că cineva ți-l poate oferi.
Poate îți e greu să accepți nevoia adolescentului tău de spațiu personal și ți-ai dori să-ți spună totul. Te sperie disconfortul lui, nu crezi că îi poate face față. Te temi să nu ia decizii greșite și să sufere.
Sunt câteva exemple de comportamente care arată că ai putea avea dificultăți cu setarea limitelor proprii sau cu respectarea limitelor celorlalți.
Ce sunt limitele în relații și de ce sunt importante?
Limitele sunt standarde pe care ni le stabilim în relații și prin care ceilalți știu ce acceptăm și ce nu. Ele ne definesc (cine suntem și cum ne diferențiem de ceilalți).
Ele ne ajută să ne simțim în siguranță în relații, ne dau spațiu să creștem și să ne exprimăm vulnerabilitatea, ne protejează de situațiile în care cei din jur ne-ar putea manipula, folosi sau încălca drepturile.
Tipuri de limite
Limitele fizice se referă la spațiul personal și la atingeri. Ele pot fi încălcate atunci când cineva ne invadează spațiul personal (de ex. scotocește prin lucrurile personale fără acordul nostru) sau ne atinge într-un mod în care ne simțim neconfortabil (îmbrățișări, săruturi, o prea mare apropiere fizică etc).
Limitele emoționale se referă la emoții și sentimente, la ce, cât și când alegem să împărtășim cu alții din ceea ce simțim. Aceste limite sunt încălcate atunci când suntem criticați sau ne sunt invalidate emoțiile (Nu ar trebui să te simți astfel) .
Limitele materiale se referă la bani și posesiuni. Limitele sănătoase sunt legate de ce anume împărțim și cu cine. De exemplu, poți alege să împrumuți bani unui prieten pe care îl cunoști de mai mult timp, însă nu unei persoane pe care ai întâlnit-o prima dată azi. Ele sunt încălcate în cazuri de furt, de distrugere a bunurilor cuiva sau de situații în care persoana este presată să le împartă cu cineva.
Limitele intelectuale se referăla gânduri și idei, la libertatea de a avea și de a exprima o opinie. Limitele sănătoase presupun respect pentru ideile cuiva, chiar dacă nu suntem de acord cu ele; înseamnă să ne dăm seama ce tip de discuții sunt sau nu sunt potrivite cu anumite persoane (De exemplu, politica poate fi un subiect delicat pentru unchiul X pe care îl vedem o dată pe an. Are rost să abordăm subiecte de acest tip cu el când ne vedem?)
Limitele sexuale se referă la aspectul emoțional, intelectual și fizic al sexualității. Ele sunt încălcate atunci când există atingeri nedorite, presiuni de a întreține relații sexuale sau comentarii de natură sexuală nepotrivite.
Limitele legate de timp se referă la modul în care o persoană își gestionează timpul, cât alocă diferitelor sectoare ale vieții (muncă, familie, relații, hobby-uri etc). Un exemplu de încălcare a acestei limite este situația în care cineva abuzează de timpul liber al cuiva pentru interes personal.
Nevoia de apropiere și de autonomie sunt două dintre nevoile umane care stau la baza relațiilor, iar stabilirea unui echilibru între ele este o provocare. Dezechilibrul se produce atunci când limitele sunt fie prea rigide, fie prea slabe.
Limitele pot deveni prea rigide atunci când persoana:
- evită intimitatea în relațiile apropiate;
- evită să solicite ajutor deși are nevoie;
- îi ține pe ceilalți la distanță din teama de a fi respins.
Limitele pot fi prea slabe atunci când persoana:
- împărtășește informații personale prea devreme unor persoane pe care nu le cunoaște;
- are dificultăți în a refuza solicitări cărora nu le face față;
- este foarte implicată în problemele altora;
- nu poate lua propriile decizii și se bazează mai mult pe ceilalți.
Exemple de limite sănătoase:
- împărtășirea informațiilor personale pe măsură ce relația evoluează;
- conștientizarea propriilor nevoi și exprimarea lor într-un mod asertiv;
- acceptarea limitelor celorlalți;
- a refuza solicitări cărora nu le poți face față;
- a nu te simți responsabil pentru emoțiile, gândurile sau acțiunile altor persoane.
Cum construim limite sănătoase?
Construirea unor limite sănătoase este un proces continuu. Ele sunt esențiale pentru a ne simți în siguranță și respectați în relațiile cu ceilalți.
Iată câteva idei care ar putea fi utile în acest proces:
Conștientizarea propriilor emoții, nevoi și limite în relația cu ceilalți
Pentru a seta limite este important să știm ce ne dorim și ce nu ne dorim, cu ce ne simțim confortabil și cu ce nu. Pentru aceasta este important să ne acordăm timp nouă înșine, timp în care să stăm și să reflectăm asupra lumii noastre interioare, să ne dăm seama în ce arii au fost încălcate limitele noastre sau dacă noi înșine am încălcat limitele altora.
Criticismul acestei persoane îmi provoacă disconfort?
Mă simt frecvent vinovat în relația cu această persoană? Sau, poate îndreptățit să primesc mereu?
Se întâmplă să spun frecvent da unor solicitări, deși aș dori să spun nu?
Se întâmplă să sar prea des în ajutorul altora sau să rezolv sarcinile în locul lor?
Aș avea nevoie de o pauză după o zi solicitantă?
Am tendința să ignor pauzele sau timpul de odihnă al altora?
Să învățăm să prioritizăm
Timpul este o resursă prețioasă. La fel și energia noastră. Dacă suntem tentați mereu să-i mulțumim pe alții, să rezolvăm problemele în locul lor, să spunem mereu da când am dori, mai degrabă, să refuzăm, putem să ne trezim copleșiți sau plini de resentimente.
Este important să ne prioritizăm activitățile în funcție de valorile noastre, să acceptăm că nu putem face totul și că este normal să refuzăm anumite solicitări.
De asemenea, este important să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile sarcini, să nu le plasăm altora.
Comunicare într-un mod clar și simplu a limitelor noastre celorlalte persoane
Atunci când știm ce simțim și ce avem nevoie, putem învăța să comunicăm celorlalți aceste aspecte, într-un mod clar, simplu și ferm. Poate fi greu la început, mai ales pentru persoanele care nu au dezvoltate aceste abilități sau dacă persoana căreia îi comunicam limitele este dificilă și protestează sau manipulează.
Comunicarea asertivă este, însă, o abilitate care se învață, în timp, prin exercițiu și perseverență. La fel și construirea unor relații sănătoase.
